Pe Mamaia vreau sa mi-o amintesc mereu din prisma unei franturi de memorie de pe la 5-6 ani, cel mai probabil.

Intra pe poarta casei, inalta, supla, eleganta, rujata cu ruj rosu.

Rujul a fost obsesia copilariei mele, unde-l gaseam il praduiam. Nu-mi amintesc decat de rujul rosu in suport simplu, alb si mi-l amintesc doar legat de ea.

Mamaia era altfel. Tataia spunea ca l-a conditionat legat de casatorie sa o aduca la oras. Era o luptatoare, avea o memorie brici si si-a dorit mereu sa se auto-depaseasca. Dezavua batranetea si apropierea mortii…

560613_411519888872686_1172811742_n

Era magulita cand i se spunea inca pe la 85-86 de ani ca nu isi arata varsta, ca e rosie in obraji.

mamaia

 

Mamaia avea o masina de cusut veche, pe care si eu si sora mea ne-o doream fiecare in casa ei ca piesa vintage si tot incercam sa o convingem careia dintre noi sa i-o dea. Cred ca avea vreo 82 de ani cand spunea: «Imi mai trebuie, la vara vreau sa imi fac o fusta.»

529997_411519628872712_1406591039_n

 

Zilele trecute ma tot gandeam la acest articol pentru blog si doream sa il scriu la prezent. Nu a fost sa fie…

Mamaia s-a stins. Cu o saptamana inainte sa plece, cand am ajuns la ea sa o vedem eu si sora mea, a izbucnit in lacrimi, intr-un moment de luciditate: «Ati venit sa ma vedeti asa… »

A fost cocheta toata viata.

A plecat cu toata copilaria mea care este atat de puternic legata de ea.

Mi-au ramas amintirile care dor atat de tare, unele din momente cheie, amintirea atingerii ei delicate si ferme in acelasi timp cand imi facea cel mai placut masaj, amintirea celei mai bune prajituri Alba ca Zapada, o caciulita facuta de mana ei priceputa cand ma nascusem si pe care mi-a trimis-o pentru Bogdan, o crizantema pictata pe un tablou, ultimele doua convorbiri cu ea la telefon, pe care am avut inspiratia sa le salvez.

Si, cel mai dureros, mi-a ramas in minte imaginea trupusorului ei firav care respira alert in ultimele zile… Aceasta imagine ma va urmari mereu…

Vor fi triste aceste sarbatori de iarna, se preconizau a fi triste. Pe 4 decembrie a fost si ziua ei. Implinise 87 de ani.

Nu-si dorea sa moara, desi la aceasta varsta cei mai multi batrani asteapta moartea ca pe o normalitate si o linistire…

Maine o voi revedea. Au promis ca o vor imbraca frumos, pentru ca a fost o doamna…

Odihneste-te in pace si vegheaza de acolo mereu asupra noastra!

 

 

 

No Comments