Ana este frumoasa ca o cadra. Ana nu se machiaza pentru ca in tot ceea ce face nu este vorba despre ea. Nu Ana este in prim plan, ci iile pe care ea le poarta cu atata gratie de fiecare data.

Cand i-am propus Anei sa ii trimit cateva intrebari pentru un interviu mi-a spus ca imi va raspunde a doua zi pentru ca in ziua aceea pleca la Dragus. Iar Dragus nu este pe langa Londra sau Amsterdam, ci este o comuna pe langa Brasov, unde urma sa aiba loc o sezatoare iar Ana obisnuieste sa isi „calatoreasca iile”.
Iar a doua zi, am gasit pe email ceea ce urmeaza sa astern aici, cu acuratete. Un interviu altfel, cu raspunsuri altfel. Pentru ca IA cea trudita si pastratoare a identitatii noastre a devenit scopul existentei Anei. Iar Ana pare ca vine dintr-un univers paralel, dintr-o lume pura, in care stramosii nostri inca traiesc. Multumesc, Ana Borca, pentru ca ai venit si in spatiul meu!

Ana spune:

Eu când îmbrac ia, simt că înfloresc, simt ca ma transform. Ii ofer dragostea şi respectul meu şi ia prinde viaţă, străluceşte şi devine mai mult decât un strai popular…ea îmi devine prietenă, ambasadoare şi deschizătoare de porţi. Îmbrăcată în ie pot călători departe.

DSC_0104

1. Ana, de unde vii si incotro te indrepti?

Ma numesc Ana–Maria Borca, am 31 de ani si sunt din Fagaras. În urmă cu 1 an şi jumătate, am început un proiect în mediul online, numit „IiA Călătoare“. Acesta este un îndemn pentru două lucruri: „Fă Rai din ce ai“ şi „Respectă-ţi tradiţiile, istoria şi rădăcinile“. Mi-am propus că prin acest proiect de suflet să îi îndemn pe cei care îşi ţin iile ascunse, părăsite şi încuiate sub lacătul nepăsării, să le scoată în lume, să arate că sunt păstrători de tradiţie, de frumos, că respectă munca bunicilor lor, truda şi migala cu care le-au lucrat. De asemenea, mi-am dorit să evidenţiez, în măsura în care eu pot, că avem o ţară frumoasă, că satele mici ascund oameni mari, frumoşi şi pasionaţi, să prezint obiectivele turistice din zona în care sunt, Ţara Făgăraşului, casele din satele noastre frumoase, elementele noastre definitorii încă păstrate pe la sate.

Copy of 2

Am îmbrăcat iile cu mare drag şi le-am dus să vadă satele din jur şi să fie văzute şi admirate, să li se descopere povestea şi să trezească interesul privitorilor pentru IA românească. Am descoperit prima ie în beciul casei, în urmă cu câţiva ani, în timp ce căutam nişte acuarele. Am văzut-o aruncată într-o cutie roasă de şoareci. Mi-a fost ruşine, ruşine că păstrez aşa bogăţie în beci, că îmi păstrez istoria şi legătura cu bunicii şi străbunicii mei la întuneric. Am dus rapid ia în casă, am spălat-o şi am pus-o pe un umeraş, singură, evidenţiată în dulapul meu, să îmi amintească cine sunt.

Mă îndrept spre orice sat care mă primeşte cu braţele deschise şi cu iile sale specifice încarcate de poveste, mă îndrept spre orice suflet care mă primeşte deschis ca să îi reliefez şi subliniez importanţa radacinilor noastre, a muncii prinse într-o ie, a însemnatăţii ei pentru identitatea noastra naţională.
Călătoria mea nu ţine doar de timp şi spaţiu, călătoria mea este şi una spre interiorul nostru. Celebrul nostru naist Nicolae Voiculeţ spunea că fiecare are închisă în inimă dragostea pentru tradiţii, obiceiuri, autentic românesc, doar trebuie să descopere cheia potrivită ca să deschidă încuietoarea. Mie îmi place să cred şi persist în a crede că pot ajuta prin proiectul meu ca oamenii să îşi găsească, la timpul potrivit, cheia potrivită.

24

2. Ce reprezinta ia pentru tine?

IA reprezintă pentru mine o stare. Aceasta descriere a ei este de fapt un mesaj pe care l-am primit de la o doamnă extraordinară, care provine din zona noastră, mai precis din Viştea de Sus, Iulia Gorneanu, directorul artistic al galeriei de artă contemporană Galateca din Bucureşti şi soţia domnului Grigore Leşe. Mesajul ei a fost următorul: „IA nu este un veştmânt, este o stare!“.
Am cunoscut-o cu ocazia unei vizite la galerie şi atunci mi-a povestit despre fiecare ie expusă, despre zona din care provine, despre purtătoare, despre semnele de pe ie, despre evenimentele unde era purtată. Şi atunci mi-am dat seama că este o lume ascunsă în spatele iei şi că, de fapt, atâţia ani am privit-o doar ca pe un element al costumului popular femeiesc, dar nu am înţeles mesajul şi semnificaţia pe care le poartă.

DSC_0098

3. Care este mesajul pe care vrei sa il transmiti atunci cand porti ie?

Prin fotografii promovez ia pe internet, elementele de costum popular din locurile unde călătorim, specificul zonei, tradițiile pe care avem bucuria și onoarea să le mai prindem. Încurajez și pe cei care își țin iile, dar nu numai, uitate sub valul nepăsării, să le scoată la lumină, la soare, să le prețuiască, să păstreze vie acea parte de România lăsată de străbunii noștri, să călătorească cu ia prin lume și să povestească despre ea, despre noi, despre semnele ei. Încurajez şi încerc să educ oamenii pentru a-şi cumpăra iile noastre tradiţionale româneşti, şi nu kitchurile realizate prin China, India, Pakistan etc. şi vândute la preţuri modice, dar care nu au nimic de-a face cu arta noastră populară. Un popor care nu îşi cunoaşte istoria este ca un copil care nu îşi cunoaşte părinţii, spunea Nicolae Iorga. Ia este o parte importantă din istoria noastră, din istoria intimă a unei familii.
Costumul românesc ne scoate din domeniul artei și ne duce în acela al istoriei. Pentru mine, el nu se asociază cu hora satului, cu cimiliturile și cu poveștile populare; el rimează cu perfecta și armonioasa așezare a comunității libere, care a știut să străbată toate intemperiile istoriei prin neintrecutul său sistem de autoghidare și adaptare. Mircea Malița

Mahatma Gandhi a spus acum aproximativ un secol „Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume! Eu vreau sa văd că încă ştim să ne preţuim valorile şi zestrea culturală lăsată de străbunii noştri, că o respectăm şi ne mândrim cu ea. Port ia pentru că o iubesc, dar mai mult de atât, pentru ca admir şi încerc să înţeleg mai în profunzime ceea ce ea încearcă să ne transmită. Un bun exemplu începe prin tine însuţi.
Am citit o afirmatie a unui preot care mi-a placut foarte mult şi pe care o păstrez mereu în minte:
„Scoţienii poartă cu mândrie fustele lor oriunde s-ar duce şi la ei în ţară şi în afara ţării. Şi nu le e nici ruşine şi nici nu sunt luaţi în râs.
De ce noi să nu purtăm cu mândrie portul nostru popular în orice ocazie, chiar şi pe stradă? De ce ne este ruşine? Că suntem români? Şi, fie vorba între noi, portul nostru popular este mult mai frumos ca al lor! Vă mărturisesc că eu port costumul popular cu mare placere, atât la biserică, cât şi pe stradă”.

Asa ca va indemn si eu, scotociti prin „lazile” lasate de la bunicii vostri si scoateti IA la soare…plimbati-o pe strada, ingenunchiati-o in biserica, eliberati-o din praf si uitare, cinstiti-o pentru ca e legatura noastra cu noi insine de fapt!

22

4. De unde provin iile tale?

Prima mea ie este de la bunica din satul Mândra, judeţul Braşov. Am apoi ii din satul Moeciu de Sus, de lângă Bran, ii care îmi subliniază legătura cu rudele mele din acea zonă, bunica din partea mamei fiind de acolo.
Tocmai pentru ca un sfert din mine este olteancă, am ii din acea zonă.
Mai am o ie de Sibiu – salvată de pe internet, pentru ca era într-o stare avansată de degradare. Ea este marea mea bucurie, pentru ca este cusută pe marchizet, un material atipic pentru cusăturile de Sibiu, care de obicei s-au executat pe pânză de casă.
Multe dintre iile mele sunt din satul Mândra, cumpărate de la cei care nu mai au cui să le lase.
Mereu m-au fermecat iile de Oaş şi, ca atare, una dintre ele este de acolo.
Am primit de curând o ie din zona Rupea, cu mâneci întoarse, de la un bun prieten cu care am şi călătorit iile în satele de lângă Rupea şi am întâlnit oameni şi locuri fantastice.

Iile mele provin în principal din zonele unde am rude, deoarece consider extrem de important să am aproape elemente care sunt legătura mea unică şi intimă cu strămoşii mei. Intervine apoi dorinţa de a nu lăsa iile sa fie tratate cu indiferenţă şi lipsă de respect, drept pentru care încerc să le achiziţionez, fie de pe internet sau de la persoane care le vând la preţuri mici, fără să îşi dea seama de adevărata lor valoare inestimabilă.

Al treilea factor decisiv pentru întregirea colecţiei mele, este, bineînşeles, plăcerea de a avea ii deosebite, unice, care transmit un mesaj aparte, care au cusături deosebite. În acest sens adaug micii mele colecţii ii care îmi ies întâmplător în cale şi pe care simt ca aş vrea să le am, să le călătoresc şi să le arăt lumii.

Ultima mea iie este cumpărată tocmai pe acest principiu, ea provine din Bihor si are pe mâneci o cusătura deosebită, dificilă, menită tocmai să sublinieze că ea reprezintă mult mai mult decât un obiect vestimentar – ea este un simbol, o poveste, o carte de istorie.
“Purtăm ii ca să ne identificăm cu etalonul frumuseţii, bunătăţii şi fericirii populare”, Varvara Buzilă, doctor universitar.

1

5. Câte ii ai?

Am 22 de ii, unice, frumoase şi încărcate de istorie şi dragoste.

6. In ce moment al vietii tale ai fost cea mai mandra de faptul ca purtai ie?

Sunt bucuroasa şi mândră de fiecare dată când îmi port iile şi le duc peste tot. Momentul care îmi vine acum în minte este plasat acum un an la o nuntă în satul Moeciu de Sus. AM ales să merg îmbrăcată într-o ie primită de la o mătuşă de acolo, o ie extraordinară. AM fost singura persoana îmbracată astfel şi am simţit că am dat un exemplu tinerelor generaţii că ia se poate integra foarte uşor în portul contemporan, urban, dar mai ales că nu e nevoie decât de puţină dragoste pentru ce au creat predecesorii lor ca să scoată la iveală adevărate opere de artă.

Am fost mândră cu ea pentru ca le-am putut arăta celor de acolo că iubesc si apreciez munca acelor mâini dibace care au cusut ia mea, că ţin la rădăcinile mele şi că o port cu drag oriunde.
Am fost fericită pentru ca erau multi turişti din ţară şi din afară care admirau un element al portului popular local, o parte din istoria noastra, o dovada incontestabilă că suntem iscusiţi… mândră că eu am putut face acest lucru pentru mine şi pentru noi.

DSC_0126

7. Ce a adus ia frumos in viata ta? Oameni, momente…

Fiecare ie a adus in viata mea o noua, veche ie, înainte de toate. Am prins acest gust de a avea cât mai multe lângă mine, de a le salva, de a le întelege, de a le îmbrăca, de a le simţi…de a le călători, de a le arăta lumii. Eu port ii diferite de zona în care călătoresc tocmai pentru a le arăta celor la care am venit în vizită şi iile din zone diferite, modele diferite, croi sau semne aparte.

Fiecare ie îmi dă o stare diferită, o emoție mereu altfel. Am început să le descopăr încet și identitățile. Să înțeleg că fiecare are personalitatea ei, compusă din gândurile persoanei care a cusut-o, din rugăciunile spuse înainte de a începe să o coasă, așa cum fac femeile înainte de a-și începe lucrul, din personalitatea celei care a purtat-o și, bineînțeles, din energia tuturor celor care au îmbrăcat-o înaintea mea. Iile au adus un suflu nou în viața mea, o nouă cunoaștere, călătorii și oameni foarte interesanți.

Am îmbrăcat iile și am simțit că merg de mână cu bunicile mele, cu străbunicile mele, cu mama, în toate locurile frumoase, unde am descoperit elemente autentice de folclor românesc, lăzi de zestre, alte ii, costume populare. Iile sunt pașaportul meu spre o lume în care, până acum, poate nu aveam curajul, sau disponibilitatea să pășesc. Am un alt curaj atunci când îmbrac iile, este mereu o lecție de autodepășire pentru mine.

De când port ia, simt ca se deschid multe porţi în jurul meu. Am călătorit în satele din Ţara Făgăraşului unde nu mai fusesem niciodată şi am participat la evenimente precum nunţi tradiţionale, şezători, întâlniri locale pentru promovarea şi conservarea tradiţiilor locale.
Am descoperit locuri minunate în apropierea oraşului meu, locuri vechi şi despre care nu ştiam mai nimic…biserici fortificate, muzee in interiorul caselor vechi, un stejar de 900 de ani la Mercheaşa, cetăţi, lacuri, etc. A devenit ia biletul meu de călătorie.

DSCF4092

Cel mai frumos rămâne însă faptul că dragostea pentru ie mi-a scos în cale oameni la fel de pasionaţi ca mine, oameni care m-au susţinut în eforturile mele, oameni frumoşi de la care am învăţat mereu despre ce înseamnă să duci mai departe moştenirea noastră culturală. Întâlnesc oameni cu aceeaşi dragoste ca a mea in mediul virtual iar apoi, total neaşteptat, îi cunosc şi în realitate, pentru ca cine se aseamănă, se adună. Aşa s-a întâmplat şi cu Yvette Larson, cu Gabriel Boriceanu, Corina Bedreagă, Silvia Floarea Toth, Andreea Ciortea, Oana Pavăl etc. De la ei învăţ mereu ceva nou şi de la cei ca ei îmi iau energia necesară pentru a continua acest proiect

Fiecare călătorie cu ia mea mă aduce aproape de oamenii din satele unde mergem, de povestile lor de viata, de trăsăturile româneşti frumos prinse pe chipurile şi în sufletele lor.

Rămân în mintea mea momente de neuitat, fie ca este vorba de glume şi umor întâlnit la doamnele în vârstă care mi-au spus ca acest lucru le da tineretea, sau ospitalitatea gazdelor prin casele unde poposim, de amabilitatea care ne descrie ca popor, de vorbele cu talc ale celor mai in varsta. Sunt momente incarcate de emotie si de trairi profunde, care nu pot fi intalnite in calatoriile pe internet sau prin carti. Pentru acestea merita tot efortul de a iesi din zona de comfort si de a sta de vorba cu cei care au trait in alte vremuri, cu alte valori, cu alta dragoste de neam. Ei sunt o lectie vie pe care nu o intalnesti in nicio care, o lectie pe care imi place sa o citesc la fiecare intalnire.

8. Cum vezi ia integrata in mediul urban, in „portul” urban?

În lucrarea „Costumul popular din Republica Moldova. Ghid practic„, editată sub egida Unesco, semnată de Varvara Buzilă, se spune că ia este cea mai important piesă din costumul popular pentru că: „determină compoziţia ornamentală a costumului, restul pieselor asociindu-se cu cămaşa, cu care trebuie în mod imperios să se acorde ca epocă, vârstă, ornamentică, cromatică”.

Tocmai pentru ca ia este luata separat din costumul popular si reintegrata in portul urban, incerc să îi menţin aprecierea cuvenită şi să o evidenţiez ca atare. În majoritatea cazurilor în care port ia, fie ca merg la biserică, la şezătoare, la teatru, la muzeu etc., o integrez în ţinută astfel încât să fie piesă centrală, asortată la o fustă simplă sau in aceleaşi tonuri cromatice. Mereu în pozele mele de pe IIA CALATOARE veţi observa ca fiecare ie este asortată cu total altă fustă, tocmai pentru a demonstra cât de versatilă este, cât de uşor poti combina culorile şi modelele astfel ca ia mereu sa fie in prim plan, insa cu respectul cuvenit.

AM un motiv foarte bine intemeiat pentru care nu pot, nu incurajez si nu agreez combinarea iei cu blugii taiati, pantaloni scurti sau in combinatii care evidentiaza mai mult trupul decat iia…nici nu sunt pro purtare iei in discoteca sau locuri unde nu se cuvine purtarea ei, mai ales a unei ii vechi si trudite. Motivul meu se naste din aceasta rugaciune:

Camara Ta, Mantuitorul meu,
O vad impodobita
Si imbracaminte nu am
Ca sa intru intr-insa.
Lumineaza-mi haina sufletului meu,
Datatorule de Lumina
Si ma mantuieste!

Cu aceasta rugaciune incepeau femeile lucrul si aceste cuvinte sunt in iile lor frumoase, lasate noua ca mostenire. As putea eu sa fiu mai presus de aceste cuvinte simple si sa modific intreg rostul unei ii, prin considerarea ei ca fiind un simplu vestmant? Eu nu pot, si acesta este exemplul pe care il dau prin activitatea mea. Cine are minte, să ia aminte!! – Părintele ARSENIE BOCA.

No Comments